CARRERAS, BUCURESTI, MAI 2012

Repet: daca in viata iti ramane doar muzica ai deja TOTUL. O seara minunata, 5000 de oameni fericiti, uniti de un singur om, Carreras si orchestra lui… o sala plina care a erupt dupa Core’ngrato

Sala palatului. 5000 de oameni. o orchestra impecabila care isi astepta maestrul. Si a aparut pe scena un batranel cu parul alb, macinat de reminiscentele unei boli cumplite. Un barbat marunt, cu parul alb, in vant, aducea aminte de vremurile cand era mai tanar si privea jovial publicul alaturi de ceilalti doi mari tenori ai lumii. Pana a deschis gura. Si cand glasul i-a pornit din plamanii plapanzi stateai si te intrebai de unde atata forta. atata modestie la un loc cu iubirea pentru cei care au platit bilete sa-l vada nu am intalnit prea des in viata asta. Cand Jose Carreras a decis sa se retraga de pe scena lirica a lumii spunand ca nu mai face fata rolurilor si ca propria lui evaluare este sub asteptari, credeam ca nu mai are forta de a acoperi o orchestra si de a incalzi mii de suflete. dar nu e deloc asa, a ramas sa cante recitaluri cu aceeasi forta cu care o facea si atunci cand era mai tanar si nu atat de macinat de boala.  Da, am plans la Carreras. Un amestec ca nu e chiar totul pierdut pe lumea asta, o multumire catre Dumnezeu ca inca mai poate canta, dar si ca mi-a dat posibilitatea de a-l asculta live, o multumire interioara ca inca un lucru bun mi s-a intamplat, ceva din toate astea mi-au facut sa-mi tasneasca lacrimile din ochi si sa multumesc din ochi celui din fata mea pentru ce face. 5000 de oameni pentru care nu a contat potopul de afara si nici faptul ca doua ore si jumatate au stat uzi pana la piele, dar si-au incalzit sufletele. Cui, oare, sa multumesc pentru aceasta seara? Ii multumesc in primul rand maestrului ca ne-a mai dat o lectie de viata. Un om marunt la stat, un om mare la suflet si de o modestie care te face sa te gandesti de doua ori inainte de a crede ca esti cineva pe planeta asta, indiferent cine ai fi tu acela…

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 26 Mai 2012 at 01:29  Lasă un comentariu  

ADEVARATA AMERICA

Si iata ca Madalina si Alex au ajuns in America. Aia adevarata la care tanjesc eu si Petriana. Si la care vom ajunge si noi. Eu voi reajunge, ea va ajunge. Sa vedem care dintre noi se mai si intoarce… Si ca sa ne oftice, Mada sau Alex sau amandoi ne-au trimis poze.

LA in zorii zilei

sau surf la Oceanul Pacific

Published in: Fără categorie on 24 Mai 2012 at 16:37  Lasă un comentariu  

A UITA E OMENESTE, A PERSISTA E O PROSTIE…

Atunci cand ne este rau, cand simtim ca nu mai putem duce ce ne e sortit, cand nu mai vedem padurea de copaci si cand, prea ingalati si indestulati de ce avem ne spunem ca ne e rau si viata noastra un cosmar, sa facem un mic efort si sa ne uitam in jur. Poate vedem asta:

Published in: Fără categorie on 22 Mai 2012 at 21:53  Lasă un comentariu  

IN SUA????

Bunii mei prieteni, Madalina si Alex sunt in SUA. In vacanta. O vacanta la care eu si Petriana am visat demult, pt simplul motiv ca acolo pt noi reprezinta acasa. si, nu-i asa, unde sa te simti cel mai bine daca nu acasa? Numai ca America noastra nu are nimic in comun cu America lor! In fiecare dimineata mi-am facut un obicei in a vorbi cu Mada despre ce au facut in America. Si azi mi-a spus ca obosesc repede ca nu au oxigen. Ei stau undeva in COLORADO, in Rocky mountains, la 2500 de metri altitudine si vad caprioare, antilope, bizoni. Hopaaaa, zic eu, voi sigur sunteti in America? Ca dupa descriere cred ca ati nimerit in alta parte. Africa, poate. Eu cand am fost in SUA a vazut, negri, coca cola si skyscraper. Dupa poze, sunt si nu prea:

www.alexmazilu.ro

Mi-am imaginat insa ca ei de fapt sunt intr-un fel astia:

cu precizarea ca ei sunt foarte indragostiti si nici nu se pune problema vreunui divort…:)) dar partea cu trimisul lor in casa de la tara seamana perfect cu vacanta prietenilor mei in America:))

Published in: Fără categorie on 22 Mai 2012 at 10:56  Lasă un comentariu  

LA CARRERAS…

Vineri, eu si Mihai mergem la Carreras. La Marele Carreras. Noi, doi oameni mici, mergem sa ne bucuram sufletul si sa ne umplem inima de un mare artist. Cand sufletul ne este trist si obosit il mai culcam din cand in cand pe perna muzicii  pentru a dormita iepureste… Cand vorbele nu mai sunt de ajuns, muzica poate suplini restul… Am ajuns la episodul Carreras spre marele drum al Concertului de Anul Nou de la Viena. Cel spre care ne indreptam si la care vom fi intr-o zi partasi… Bucurati-va si voi.

Published in: Fără categorie on 21 Mai 2012 at 17:12  Lasă un comentariu  

SCRISOARE DE LA NICU. NICU ALIFANTIS

Ieri, pe o ploaie cumplita eu am avut de alergat. Si totul a culminat cu un botez spre seara… in tot timpul cat am condus masina am ascultat cu o placere nebuna Nicu Alifantis. va las si pe voi sa ascultati, sa va ganditi, sa rememorati, sa suferiti, sa fiti nostalgici, putin din toate si nimic…

Published in: Fără categorie on 20 Mai 2012 at 11:38  Lasă un comentariu  

LA BUNA REVEDERE…

Lipsa de timp, trecerea euforiei, toate la un loc au facut ca sa nu mai trecem pe aici si sa ne vedem de vremurile noatre? pacat… eu o sa ma comport de parca totul ar fi fost ieri. Saptamana trecuta am tras o fuga pana la Budapesta pentru a-l vedea pe Andre Rieu intr-un concert superb. Arena din Budapesta, unde au venit 15.000 de spectatori, a fost 3 sferturi plina cu romani. M-am bucurat ca romanii mai asculta si altceva decat manele. Am vazut masini din Bucuresti, CT< OT< NT< IS< GL< AG< CJ< SJ< TM< AR. Si am mai vazut oameni fericiti ca asculta muzica. Din pacate pt mine, in repertoriu de data aceasta nu a fost inclus si Second Waltz. Am suferit putin, dar mi-a trecut vazand interpretarea Boleroului. Ascultati si va bucurati!

Published in: Fără categorie on 14 Mai 2012 at 18:12  Lasă un comentariu