Următorul Crăciun împreună?

 

Salutare!

Acesta este prima postare sub forma scrisă pe care am curaj să o public pe blogul nostru, după ce Aura a avut plăcerea să -mi spună instructiunile de utilizare a blogului. Deoarece este o primă postare va fi una scurtă si cu mesaj unic:

Vă propun să  ne intalnim la Caracal in perioada Cră ciunului (24 sau 25 decembrie 2010) pentru a-i colinda pe sotia d-lui învăţător şi profesorii din clasele V-VIII.

Vă rog sa-mi transmiteţi acceptul/ comentariile voastre pe acest blog.

Daniel Mircea

Cernavodă

Published in: on 30 Mai 2010 at 22:27  Comments (4)  

BUNA DIMINEATA…

Cel mai mult pe lumea asta iubesc diminetile… Dimineata multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat sansa sa mai traiesc o zi…Nicicand soarele nu e mai placut dimineata, ca si prima boare de aer pe care o tragi pe nari. Ma impresioneaza dimineata, e locul de intalnire al bilantului unei zile trecute cu ceea ce urmeaza sa faci… e mereu prezentul dintre trecut si viitor. Si apoi, nu se spune ca ziua ti-e precum iti incepe? Poate ca, mental, eu imi impun sa-mi fie buna dimineata ca sa am o zi perfecta. Bine, in Bucuresti nu vei putea trai niciodata o zi perfecta. Ceva, nu neaparat cineva, se va gasi sa-ti strice ziua. Vedeti ce important a devenit dintr-o data banalul „buna dimineata”?

Published in: on 27 Mai 2010 at 07:26  Comments (2)  

PROASPAT IMPLANTATA!

Daca mi-ar fi spus cineva acum cativa ani ca eu imi voi face implanturi dentare (de altele nici nu poate fi vorba pt ca, slava Domnului, m-a inzestrat natura suficient), il bateam. La propriu. faceam parte din generatia careia ii era frica de dentist. Generatia pentru care cine ar fi scos freza din circuitul cabinetelor stomatologice devenea Dze-ul medicinii. Si, iata-ma, dupa 20 de ani, mergand linistita catre un cabinet stomatologic ca la un centru SPA. De la extrema boicotarii voite a scaunul stomatologic am trecut la cealalta extrema: placerea de a merge la denstist. Cum altfel sa-i spun unui loc in care am si adormit intr-un final? e o performanta sa adorm pe scaunul de la stomato, nu-i asa? Totul tine de mental, dar si de medicul pe mana caruia incapi.Am facut de toate in materie: extractii, tratamente, detrartaj, implanturi. totul fara durere. Abia acum am inteles si sloganul cabinetului: noi iti redam placerea de a zambi. Carevasazica, de-aia ma hlizesc eu atata????

Published in: on 26 Mai 2010 at 15:44  Comments (1)  

15 mai 2010

(mai mult…)

Published in: on 25 Mai 2010 at 19:43  Comments (2)  

PROMISIUNI INDEPLINITE

promisesem cu putin timp in urma ca fac doua categorii distincte pentru impresii de calatorie si poze dragi noua. ideea apartine lui Daniel Mircea. M-am tinut de promisiune, asa ca puteti scrie si posta acolo…si am mai adaugat una draga mie, DIN SUFLET PENTRU SUFLET

Published in: on 25 Mai 2010 at 14:08  Comments (1)  

UN PREMIU CAT O MULTUMIRE

E ziua de dupa gala premiilor APTR. De 20 de ani, profesionistii din televiziune premiaza. Pe noi, cei care tindem spre acest tel, de a deveni profesionisti. Un juriu onorant a inmanat pentru a 4 a oara consecutiv PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN JURNAL DE STIRI, echipei ANTENA 3.  De 4 ani, i-am luat de mana sa-si incaseze premiul binemeritat pentru care muncesc un an intreg. 365 de zile de stiri corecte. Reteta? O sefa zbir, niste oameni minunati cu o putere de munca fantastica, o buna dispozitie care se decanteaza dupa fiecare reusita, o bere si un suc din cand in cand in cadrul unor intalniri puse la cale de colegele mele care au timp sa se gandeasca si la asa ceva in toata nebunia, si pt care le multumesc de fiecare data cand ma invita :))). O mana de oameni atat de uniti, care au timp sa si rada, sa spuna si bancuri in lupta crancena cu timpul care conteaza atat de mult in balanta unei televiziuni de stiri, o mana de oameni carora le-am castigat increderea sper ca mai mult cu profesionalismul meu, decat cu duritatea. Sunt sigura, ca peste ani, cand la randul lor vor conduce echipe de oameni, imi vor multumi…Sunt exemple de oameni care si acum, chiar azi mi s-a intamplat, ma suna sa-mi multumeasca pt ceea ce sunt… E o prima marturisire pe care o fac aici, in speranta ca nu vor citi prea multi asta, ii iubesc pe fiecare in egala masura si ii dojenesc in acelasi raport. E o combinatie ciudata, pe care incerc de ani sa mi-o explic, dar care da rezultate si asta e tot ce conteaza. STIU SIGUR CA EI POT FARA MINE, SI STIU LA FEL DE SIGUR CA EU NU POT FARA EI!

pentru ei, colegii mei de redactie, premiul acestui an, mai ales al acestui an, este o dedicatie speciala a mea… a fost un an greu, am muncit enorm, dar satisfactiile sunt mari. o stiu si ei, o stiu si eu, sper sa o afle si altii…

Published in: on 25 Mai 2010 at 10:13  Comments (3)  

POZE DE LA PRIETENI

M-am gandit sa va indulcesc din prima zi a saptamanii cu cea mai buna poza a tortului, primita de la Daniel Mircea

si peste toate, as vrea putina frisca la cafeaua de dimineata

Published in: on 24 Mai 2010 at 04:53  Comments (6)  

BONUS

Pentru ca ati fost cuminti, va postez niste bonusuri

REMEMBER SUZANA?

CU SANII AVEA O PROBLEMA FATA…

O DOMNISOARA TREBUIE PURTATA MEREU PE BRATE…

SI CE FRUMOS NE-AU MAI CANTAT BAIETII…

FIECARE DANSEAZA CUM POATE…

SI AM PAPAT TORT BUN, BUNUTZ

Published in: on 23 Mai 2010 at 05:02  Comments (10)  

ATITUDINEA INVINGATORULUI

Va spuneam ieri ca mergem la finii nr 1 sa jucam carti… toate bune si frumoase, numai ca toata ziua am cam mancat bataie. noi jucam tarnib cu licitatie de bridge. si, ca sa nu ne incaierim, eu joc cu marcela si mihai cu dan, sotul marcelei. si, cam toata ziua am mancat bataie. pana la ultimul joc, cand baietii conduceau cu 112 la 77. si, licitez eu 3 cupe, dan zice kontra si eu ii spun marcelei: mai, Marcela, zi soro rekontra. ce ni se poate intampla? sa explic putin: la kontra suma se dubleaza. cum noi licitaseram 3, aveam de facut 9 maini, dublate 18 puncte. la rekontra, totul se inmultea cu 4, deci 36 de puncte. de mentionat faptul ca niciunul din noi nu facuseram acest calcul. era doar de frumusetea jocului (desi, repet, eu nu prea joc de dragul de a juca, ci de a invinge). si marcela zice, ok, ori la bal, ori la spital (poate veti avea ocazia sa vedeti un astfel de joc sau sa jucam impreuna, sa vedeti ce tensiune se creaza pt cei care joaca cu pasiune). asadar, eu licitez 3 cupe, dan spune kontra, marcela rekontra. si reusim si facem cele 9 maini necesare. acum vine bomba, trec in dreptul nstru 36 de puncte si adun cu cele 77, iar rezultatul este 113!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! VA REAMINTESC CA ERA ULTIMA MANA SI BAIETII AVEAU 112 PUNCTE! realizati cam ce s-a intamplat in momentul ala? noi bucuroase de fericire, iar baietii incremeniti pur si simplu!!!! pt ca regula este ca noi, fetele, ii cam batem pe baieti. nu va suparati, fratilor, dar jocul asta se mai si simte… ei, bine, s-a lasat tacerea…saptamana viitoare, in week, cand noi o sa mergem la casa noastra dintre dealuri, la Calvini, ne asteapta o revansa crunta! asa ca, sa-mi tineti pumnii si data viitoare…

era vorba de atitudine,am crezut pana in ultima clipa ca vom invinge si…am invins!

Acum, mai multi prieteni mi-au spus ca nu le-a placut layout-ul ales pt blog, asa ca l-am schimbat…are un usor iz de old…sa-mi spuneti daca va place. unul dintre cei mai activi pe blog este daniel mircea si asta ma bucura. restul, nu va place sa scrieti? eu mi-am facut o obisnuinta sa fac asta in fiecare dimineata. sa aveti spor in toate si ne reauzim curand.

Published in: on 23 Mai 2010 at 04:39  Comments (2)  

MIRELA E LA PARIS!

da, uitasem sa va anunt asta. Mirela Otobicu a plecat pt catvea zile la Paris cu sotul ei, Alex. Ii dorim prietenei noastre sedere placuta, sa ne aduca si noua un iz parizian.

in alta ordine de idei…a venit toamna, cumva! ca azi trebuie sa-mi iau pe mine o geaca. :((

Published in: on 22 Mai 2010 at 05:29  Comments (5)